Amanunte mai putin cunoscute despre Sfantul Mina si Manastirea sa din Egipt

O "splendidă şi unică locaţie în lume ce se aseamănă cu Taj Mahalului se află în vestul deşertului Mariut, la sud-vest de Alexandria, în districtul Burg al-Arab, aproape de drumul care leagă Alexandria de Cairo. Fiind unul dintre cele mai vechi sit-uri creştine egiptene, ne referim la partea veche a acestui complex monastic copt şi anume vechea Mănăstire a Sfântului Mina aflată la circa 500 de metri, este înscris încă din 1979 pe lista monumentelor protejate de UNESCO. Noua construcţie, o grandioasă catedrală, operă a lui Kyrillos al VI-lea, Papă şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Copte a Egiptului, ce adăposteşte moaştele Sfântului Mina (Abu Mena sau Abu Mina în limba arabă), a primit în scurtul timp de când a intrat în circuit numele de “Lourdes-ul Estului”, din cauza faptului că este vizitată în permanenţă de numeroşi pelerini veniţi din toate colţurile planetei.

La vremuri noi, Catedrală nouă

În 1959, pe 27 noiembrie, după ce urcă pe tronul Sfântului Apostol Marcu (creştinătorul Egiptului) devenind Papă şi Patriarh al Bisericii Copte, Kyrillos al VI-lea de Alexandria pune fundaţiile noii Catedrale exact pe locul în care a fiinţat vechea Mănăstire Abu Mena, în cinstea patronului său spiritual, sfântul Mina pe care îl venera în mod deosebit. Aceasta este construită din marmură adusă tocmai din Italia şi din granit egiptean roşu şi negru de Aswan. Vechea mănăstire a fost distrusă de arabi, după fatidicul moment al cuceririi şi islamizării Egiptului, pe la mijlocul secolului al VII-lea. Şi în prezent arheologii lucrează pe şantierul deschis de câţiva ani buni aici încercând să scoată la lumină adevărul despre modul în care a fost cucerită de arabi această mănăstire. Se pare că atunci, în acel asediu, ar fi pierit măcelăriţi câteva sute de călugări cărora li s-au alăturat alte câteva mii de credincioşi creştini din satele învecinate. Deja au fost scoase la lumină numeroase chilii subterane şi labirinturi subpământene, însă cercetările continuă şi numai Dumnezeu este cel care cunoaşte în amănunt şi poate dezvălui ceea ce s-a întâmplat atunci cu bieţii slujitori ai lui Hristos.

Ostaşul Mina, mucenicul lui Hristos

„Patericul Sinaitic” spune că sfântul Mina a fost de origine egipteană şi a trăit în prima jumătate a celui de-al treilea secol creştin, primind cununa muceniciei la o vârstă tânără. El s-a născut pe ţărmul Mediteranei, la Niceous (Nakiyos sau Nikiu), în vecinătatea oraşului Memphis, în comunitatea coptă din ţinutul Cotuanului, nu foarte departe de Alexandria. Şi-a pierdut întâi tatăl, la 11 ani, apoi mama la 14 ani. În 303, la doar 19 ani, având o constituţie viguroasă, de statură atletic, a fost primit ca ostaş în armata imperială a Romei, devenind în scurt timp legionar. Nu ne este cunoscut dacă va fi participat la vreo campanie militară în Orient, cert este că s-a remarcat atunci când se afla sub comanda tribunului Fermilian, care deşi avea putere asupra vieţii supuşilor săi, acesta era considerat un om drept. În acei ani când prigoana împotriva creştinilor era în floare, mai exact pe vremea împăraţilor romani Diocleţian şi Maximian, în catacombele cetăţii Alexandria a luat fiinţă Mitropolia Cotuanului. Printre primii creştinaţi s-a aflat şi tânărul Mina.
Luându-şi dezlegare de sclavie de la tribunul Fermilian, părăseşte viaţa de legionar, primind totodată şi sfatul de a evita zona Alexandriei unde aveau loc zilnic execuţii de creştini. Aşa se face că pleacă în pustiul Sinaiului, unde va rămâne cinci ani. Petrecând o viaţă numai în post şi rugăciune, sfântul Mina ajunsese, aşa după cum menţionează cărţile bisericeşti, să îmblânzească jivinele cu privirea. Mângâia şerpii veninoşi fără pic de teamă de moarte şi hrănea din mâinile sale animalele cele mai periculoase care vieţuiau în pustie. „Istoria Bisericeasca” a episcopului Eusebiu de Cezareea menţionează că în preajma unei mari sărbători păgâne sfântul Mina a lăsat pustia şi a venit în cetate pentru a-l mărturisi localnicilor pe Hristos Mântuitorul. A fost biciuit cu vâne de bou apoi spânzurat de subţiori, pe o cruce de lemn, şi “strunjit cu unghii de fier”. Înainte de moarte, ighemonul a poruncit să i se taie pe rând braţele şi picioarele. La fiecare mutilare, Sfântul Mina se ruga astfel: „Dă slavă numelui Tău, Doamne, să se întoarcă rătăciţii pe calea cea dreaptă!”. În fine, de frica mulţimii înspăimântate, soldaţii romani au aprins un rug şi au aruncat în foc trupul sfântului, împreună cu membrele tăiate. Ultimele cuvinte ale tânărului mucenic au fost: „Doamne al cerului şi pământului, facă-se voia Ta!”. Noaptea creştinii s-au furişat şi, pe întuneric, au adunat părticele din trupul sfântului. Legenda spune că, a doua zi, Roma a fost lovită de blestemul Domnului. Faimoasa Garda Pretoriană s-a răsculat împotriva împăraţilor Diocleţian şi Maximian care au fost trecuţi prin sabie. Mai spune Eusebiu de Cezareea că aproape tot ţinutul Cotuanului şi cetatea Alexandriei s-au creştinat fulgerător pentru că vestea masacrului suferit fără pic de şovăilă de Sfântul Mina i-a însufleţit pe toţi. După execuţie, sora sa i-a luat trupul şi l-a dus în Biserica din Alexandria. Un înger al Domnului se arată într-o vedenie Papei Atanasie al Alexandriei, la finalul erei persecuţiilor împotriva creştinilor, căruia îi ordonă să pună moaştele pe o cămilă şi să le mute în deşert, lângă lacul Mariout, nu foarte departe de Alexandria, în Mânăstirea care-i va purta numele...


Un loc în care buzele rostesc rugăciuni şi mâinile robotesc în continuu

Trupul Sfântului Mina şi cel al Papei Kyrillos al VI-lea se află în Mănăstrirea Sf. Mina. Creştinii copţi vin aici în pelerinaj la raclele lor pentru a-şi spune păsurile inimii. Ambii fac minuni în numele Domnului. Obştea foarte numeroasă a acestei mănăstiri, este vorba de câteva sute de călugări, vieţuieşte într-o autentică viaţă monastică: rugăciune neîntreruptă la care se adaugă lucrul neîncetat al mâinilor. Aici primesc de lucru câteva sute de egipteni nevoiaşi care n-au unde munci şi nici cu ce-şi întreţine familiile. Călugării copţi nu fac diferenţe aşa se face că alături de creştini muncesc şi foarte mulţi musulmani sărmani. Mănăstirea are numeroase terenuri şi utilaje agricole. Tot aici funcţionează şi o mică întreprindere care aduce venituri importante obştii monahale. "


Vasile ARCANU
sursa: http://www.stirievenimente.ro/stiri